Icoana Maicii Domnului

Stăteam cu Ioana mea scumpă şi dragă la spital până la ora 1 noaptea... La 12 trebuia să ia un antibiotic şi nu voiam sa cadă pradă gândurilor până atunci... Îi citeam, mereu i-am reproşat că nu a citit Robinson Crusoe, ultimul capitol chiar l-a citit singură, în alt spital... Într-o noapte, pe la 12:30, mi-a zis: "Măi bibit, dar tu chiar mă iubeşti, stai cu mine până la ora asta, ai grijă de mine, îmi citeşti"... M-am uitat nedumerit la ea, un pic deranjat că mă întrerupsese şi i-am răspuns: "Păi cum altfel măi ciuparina, eşti soția mea, normal că te iubesc!" N-am bănuit nicio clipă că asta va fi ultima declarație de dragoste a ei, a mea... După ce ea adormea ieşeam încet din rezervă iar când ajungeam în spatele spitalului mereu mă uitam hipnotizat la icoana Maicii Domnului, pictată pe biserica de acolo... Încă mă opresc des acolo, seara, după ce vin de la cimitir... Şi mă uit la icoană, ea e tot acolo, dar Ioana mea scumpă şi dragă nu..